Algo personal 

Me gusta ser femenina y inspirar naturaleza. Soy una mujer y hay mucha onra! De mujer a mujer te digo , entrega tu alma en todos tus actos , en tomar tu café o en hablar con un desconocido . La hermosura de tu alma el lo que mas vale en el mundo . No tratas de pelear con los hombres , ellos son unos niños que necesitan amor ,siempre. Nosotros ,como mujeres , tenemos que mostrarlos que si somos fuertes y en el mismo tiempo , muy sensibles ! Tenemos que amar con sinceridad , no ser mentirosas y hipócritas . Eso es lo que hace que la mujer se convierte en algo asqueroso . 

Eres mujer – ofrece amor ! 

Siempre tuya, Sam.

Mañana 

Despierto con ganas de volar, aveces quisiera ser un pájaro para poder disfrutar de todo lo que tiene la Tierra. 

Ser un ser humano ,no me quejo,pero aún , no tengo las oportunidades de aprovechar de la vida así como quisiera . 

Lo máximo que me puede hacer feliz esta mañana es un café y un cigarro . 

Hola buenos días 🙂 

Es una noche de jueves 

Y yo aquí, solita, en mi cama grande 

Pero sin ti 

La cama es demasiado grande 

Y falta tu perfume 

Y falta tu cariño 

Y estoy incompleta . 
Amarte no es sencillo 

Pero tampoco difícil 

Solo que tu me faltas 

Cuando no estas conmigo . 

Mi droga es el amor y el café.

El amor lo tengo contigo y el café lo tengo pensando en ti . 

despre inconștiență…

frecvent aud „îmi doresc o relație serioasă” , dar ce ar însemna asta de fapt? Ne e bine cînd nu ducem lipsă de nimic și cînd dispunem de resurse financiare pentru a ne îndeplini toate poftele. Și e bine atunci cînd știm că dacă avem ceva probleme, ne putem adresa familiei pentru a ne ajuta cu asta. E frumos cînd știm că grijile noastre sunt studiile și cam asta, dacă mai avem ceva hobby-uri care ne pot aduce ceva în viitor, e și mai bine. În concluzie, e bine și plăcut cînd considerăm că cea mai mare problemă într-o relație poate fi cearta de la prostii gen că unul nu a răspuns la telefon la timp.

Dar ce e, de fapt, seriozitatea în relații…? E atunci cînd ești gata să treci cu curaj peste vremurile negre, să știi să fii alături de persoana cu care ești în momentul în care asta se va îmbolnăvi și nu va arăta poate la fel cum arăta atunci cînd ai cunoscut-o. E momentul cela cînd ești gata să torni vin de treizeci de lei într-o sticlă de Purcari, care-i două sute cincizeci, și să savurezi cu iubitul tău. Seriozitatea e responsabilitate, dar noi am început să ne aruncăm cu cuvinte ale căror sens nu le conștientizăm. Cerem multe, fără să știm ce cerem, de fapt. Era și o zicală chineză gen „teme-te de dorințele tale, căci pot să se îndeplinească”. Nu știu dacă o relație serioasă are vreo legătură cu vîrsta sau cu statutul social sau financiar. De fapt, consider că ține de propriile valori și principii, și, desigur, de sentimentele proprii. Nu cred că atunci cînd iubești cu adevărat poți să renunți la cineva din motive materiale, adică, ar trebui să fii nebun.  Nu cred că vreun bun material poate înlocui momente super tari alături de omul cu care simți că nu ai nevoie de nimic, decît doar de strictul necesar la nivel de material, și de totul, la nivel sentimental.

Eu am fost dintotdeauna o fetiță sentimentală. Părinții îmi povesteau, și mi-au și arătat pe casetă, căci pe cînd aveam eu vreo trei ani nu erau CD-uri, erau casete. Ei au angajat un cameraman să ne filmeze o zi obișnuită din viața familiei noastre. Păi iată, mergeam prin parc, și eu așa zglobie, fetiță liberă și fericită de trei anișori, luam de mână pe fiecare copil ce-l zăream și începeam să socializez cu el, așa, pe limba noastră, a copiilor. Mereu am fost super sensibilă.  Acum sunt femeie, și calitatea asta așa și a rămas în caracterul meu de groază uneori. Mi se pare că sentimentalismul face femeia să fie mai feminină, căci asta ar trebui să inspire ea.  Dar am ajuns în altă parte.

Relații serioase… relațiile serioase sunt o responsabilitate imensă, pe care trebuie să o înțelegem înainte să o propunem cuiva, căci apoi cum rămînem dacă nu ne-am ținut de cuvînt… ?

nu există ceva mai puternic decît dragostea pe-acest pământ. Învață să iubești și universul îți va demonstra că nu e-n zadar. 

acum vă las pe gînduri și vă urez vise pufoase, cu dragonași sau fluturași sau orice vă place vouă. 

P.S. Visezi ceea la ce te gîndești înainte de somn. Gîndește frumos. 

Pe data viitoare.large (11)

ce e căsătoria?

Visul meu este să cresc mare, să mă căsătoresc cu un bărbat chipeș și să trăiesc într-un castel din diamante!” 

Sunt sigură că măcar o dată în viață ați auzit asta de la cineva. De ce oare dorința cea mai mare a copilelor e asta?? Poate desenele animate formează o opinie greșită despre relația dintr-un cuplu, căci fetițele nu zic că vor dragoste, dar un bărbat chipeș și-un castel din diamante. Cu happy end, cum se-ntîmplă de obicei în basme.

Eu am douăzeci și doi. Niciodată în viață căsătoria nu a fost dorința mea. De fapt, de cînd am început să înțeleg cîte ceva dintre relațiile interumane, mă străduiam să evit orice tip de apropiere mai profundă. Părerea mea este că căsătoria nu e nimic altceva decît o prostie în formă de hîrtie  ce obligă doi oameni la anumite acțiuni ( nu mereu dezirabile). E foarte trist că oamenii care decid să conviețuiască, să se cunoască, să descopere dacă se suportă unul pe altul într-o casă, să verifice dacă relația lor poate înfrunta dificultățile ce apar, nu sunt priviți cu ochi prea buni. Cică aute ăștia nici nu au verighete, da se fut și se aude veselă spărgîndu-se mai zilnic. Eh, nu-i deloc un secret că bîrfitori sunt peste tot, asta e inevitabil. Cu ce să te mai ocupi cînd propriul scenariu vital este al naibii de plictisitor.. ? Faci recenzii la alte scenarii, atât de simplu 🙂

large (10)

Consider că sănătos este să încep o relație, să ne cunoaștem treptat, să ne depistăm punctele forte și cele slabe, să descoperim ce ne place amîndurora, să vedem ce scopuri avem, ce planuri de viitor, să ne aflăm valorile, să înțelegem dacă comunicarea noastră este una favorabilă, să vedem cum ne descurcăm în pat, ce fel de poziții ne plac sau nu, dacă suntem foarte categorici sau nu în anumite situații. Să mergem la evenimente împreună, să călătorim împreună, să descoperim ceva nou împreună și, dacă toate aceste subpuncte merg bine, să decidem să trăim împreună și să vedem situația din interior.  Consider că e sănătos să avem măcar o jumătate de an împreună într-o încăpere, pentru ca apoi să putem decide dacă suntem gata să ne îmbrăcăm verighete pe deget.

Căci dragostea e sentiment, nu document. 

 

 

inspirația

eram mereu curioasă de activitatea scriitorilor… căci în toate filmele pe care le vizionasem de mică, cînd era vorba despre un scriitor/oare, persista clișeul ăsta precum că au nevoie de liniște și pace, de o ambianță proaspătă și calmă pentru a le veni inpirația…nu știu dacă  există vreun film despre un scriitor haotic, care nu alege locul și timpul pentru a-și împrăștia gîndurile pe hîrtie. Și mă gîndesc, pentru mine…. nu mă consider scriitoare, cred că pentru asta trebuie, în primul rînd, să fii un cititor înrăit. Eu am devenit pasionată de lectură abia doi ani în urmă, cînd am scăpat de listele cu sute de denumiri de cărți ce trebuiau lecturate și analizate într-un timp anumit, propus de profesorii de la liceu. Cît uram atunci să citesc, pentru că într-o perioadă mi-au propus niște cărți obligatorii după lecturarea cîtorva  pagini începeam să urăsc și profii, nu doar listele. Sunt anumite genuri pe care chiar nu suport să le citesc, nu am nici un interes față de ele. Astea ar fi cărțile cu subiecte despre război, sau istorie, sau ceva ce s-a întîmplat cîndva demult. Prefer mai degrabă detectivele, ador Agatha Christie, îmi place să citesc psihologie și filozofie, și cînd vreau să-mi las creierul să se odihnească, pot să mă mai apuc de romane de dragoste. Revenind la ce mă gîndeam despre mine… chiar mi-aș dori să mă aflu în pielea unei scriitoare. Să-mi iau cîteva zeci de zile off și să merg pe o insulă, departe de tot ce se-ntîmplă în viața mea de zi cu zi. Să mă aflu într-o cabană din lemn, să fie iarnă. Să fie un cămin unde să pot să aprind focul și să savurez un pahar de Purcari Negru.Să am și cîteva pachete de țigări. Să am o bibliotecă imensă cu ceea ce mă interesează și ceea ce mă poate ajuta să mă dezvolt intelectual. Să nu am internet și nici să nu am vreo conexiune cu cineva. Doar eu și inspirația, eu și cu gândurile mele. Cred că aș descoperi în mine multe calități de care nu sunt conștientă încă.

Probabil mă simt PREA sufocată emoțional de-mi vin astfel de dorințe, dar chiar aș avea nevoie de niște mine ceva timp … 

Poema del alma …

Estar en tus brazos es lo que mas quiero 

Sentirte cerca, respirado en mi ohido…

Dejar que me besas con toda tu alma 

Y que nunca me olvides , que siempre me amaras ! 

Me siento maliada y borracha 

Sabiendo que soy tuya y tu mio 

Cuando eres adentro, me muero de pasión 

Y tenerte a mi lado es mi adoración ! 

Te amo , eres especial , todo para ti y solamente tuya ! 

de cîte ori se întîmplă să îți dorești să te intorci într-o relație care nu a mers, care a rămas cu careva cicatrici, iar tu ai rămas cu iluzia că vor trece… de cîte ori se întîmplă să consideri că depinzi de celălalt, să crezi că viața nu mai are sens și să te dai bătută…

Noi, femeile, suntem „construite” un pic straniu…de multe ori nu știm ce vrem, uneori nici nu știm cine suntem și cît de înțelepte putem fi. Se întîmplă să ne înjosim atunci cînd iubim, să cerem iertare pentru ceva ce nu cere, să oferim dublu decît primim și să ne sacrificăm la maxim. Suntem puternice, dar vulnerabile cînd iubim. Dar iubim noi cu o intensitate nemărginită. Cu toate acestea, uneori uităm cine suntem, de ce suntem capabile, ce abilități de schimbare avem…se întîmplă aceasta pentru că suntem rănite fix acolo unde ne doare cel mai tare, unde punem suflet și afecțiune. Nu suntem proaste, dar suntem naive. Uneori nu înțelegem din start că nu se merită, că el nu merită și preferăm să ne formăm un univers al nostru în care să visăm frumos, să ne imaginăm finaluri fericite, dar fiind conștiente undeva foarte adînc, că toate acestea nu-s decît fantezii.

large (1)

Nu sunt feministă, dar îmi place să apăr femeile în momentele lor de neajutorare, de depresie sau/și tristețe, îmi place să le ascult și să le fac să înțeleagă că ele sunt mult mai mult decît un cretin le-a insuflat. În același timp am curajul să-i spun idiotului cît e de tîmpit și ce a pierdut… pentru că iubim intens, dar dacă plecăm, nu ne mai întoarcem. Nu ne întoarcem la rutina plictisitoare, nu ne întoarcem la imbecilul care ne-a distrus, oricum, cum a mai zis și Marilyn gen: de ce să-mi fie rău cu cineva, dacă și singură pot să mă simt așa…”. De ce noi, femeile, dorim bărbați? Ca să știm că avem un sprijin, ca să știm că suntem protejate și iubite, ca să oferim de două ori mai mult, ca să ne respectăm și să ne fie apreciată atitudinea și comportamentul în orice situație. Nu vrem pe cineva care să ne facă să ne simțim prost, putem și singure să ne provocăm starea respectivă, la cît de paranoice suntem uneori.

Societatea contemporană conține un procentaj minim de bărbați care-și merită acest titlu. La fel e și despre femei. Nu pot să zic care din noi e mai important sau a cărui existență este mai necesară. Atît bărbatul, cît și femeia, își are propria menire pe acest pămînt. Dar el și ea, într-o relație, ori se completează, se sprijină, se ajută, ori viceversa, se distrug și devin ce nu mai erau vreodată. Straniu toată chestia asta, pentru că mi se pare că cu atîtea evoluări la nivelul tehnologiilor, ar trebui să fim mai bine informați și să alegem să ne dezvoltăm mai mult decît înainte,dar… cu cît mai mult bine îi faci omului, cu atît mai tare-l distrugi.

Nu mai există respectul și înțelegerea de pe vremuri, nu mai există elementarele maniere, etica undeva se evaporă și rămânem cu niște calități primitive. Și astfel se dezvoltă următoarele generații, care și mai rău decît noi o să sfîrșească.

nu te-ncrede-n nimeni. Fii tu așa cum crezi că e bine! Mai bine decît inima ta nu simte un străin!

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑