acum știu sigur ce urăsc cel mai mult într-un bărbat, și anume toate momentele celea ale lui cînd nu are nici un gram de idee despre ce își dorește de la viață. Urăsc bărbații care azi zic una, mîine alta, iar poimâine nici nu-și amintesc ce au vorbit. Oameni care nu au echilibru, oameni care prin îndoielile lor fac rău altora. Și care cînd se-mbată prind curaj să te caute și să-ți umple creierul cu presupusele lor regrete temporare, pînă se trezesc. Dar măcar acum știu la ce să atrag atenție în viitor. Pentru că o relație înseamnă completare, dezvoltare constantă, respect, comunicare și implică doi oameni. Nu e obligația nici unei femei să crească și să educe un incapabil de lîngă ea. Am trăit experiența asta cu el, și îi sunt recunoscătoare că s-a încheiat așa. Niciodată nu am cerut nimic, înafară de tipsuri spirituale și emoționale. Mă știa ca genu de fată care acceptă orice, iartă orice și nu cere nimic, oferind totul. But it`s over. Toate au început și fin. Ca și noi.
PS. Adio !
